Stăpânul hărților, cartograful

Potrivit unui dicționar (fie el și online), cartograf = care face hărți. Un soi de „care este” făcător de hărți. Dacă un cartograf este un făcător de hărți, iar harțile pot fi privite drept minuni, atunci cartograful este făcător de minuni. Logic, nu-i așa?

Conform altui dicționar, cartograful este definit ca fiind specialist în cartografie. De ce n-ai zis așa de la început? Bine, dar ce-i aia cartografie? După încă o căutare, aflu că, în primul rând, este o disciplină. Carevasăzică, presupune, pe de o parte, rânduială, iar pe de altă parte, știință. În al doilea rând, cartografia se ocupă de arta și tehnica întocmirii, redactării și editării hărților și planurilor topografice. Prin urmare, nu este numai o știință, ci și o artă. O minune, adică.

Cine și când a „inventat” cartografia este greu de indicat și, deși știm că nu ea este cea mai veche meserie a tuturor timpurilor, este presupus faptul că modelul cartografic este unul dintre primele, dacă nu chiar primul, tipare create de oameni. Zvonistica propagă ideea conform căreia primul cartograf al lumii este nu Galileo Galilei, așa cum se credea anterior, ci Thomas Harriot, un personaj prodigios, deși necunoscut. Încarcerat în urma acuzației de trădare și prizonier în turnul Londrei, Harriot folosește un telescop pentru a observa cerul (beneficiile lipsei televizorului din celulele închisorii…pe vremea aceea), desenând ceea ce vedea. Așa avea să înceapă cartografierea lunii.

harta lunii a lui harriot

Una dintre cele mai valoroase (și la propriu și la figurat) scriituri din întreaga istorie a omenirii este manualul de geografie al lui Ptolemeu care pare că e ca vinul: cu cât e mai vechi, cu atât e mai scump/bun, căci a fost cumpărat în 2006 cu aproape 3 milioane de euro. Cu banii ăștia, în anul 2013 și în țara de grație România, am plăti 500 de metri de autostradă (între Turda și Gilău)!

Shotgun! Ocup locul din față al mașinii timpului și poposim în zilele noastre. Cum e să fii cartograf în prezent? Dacă în trecut bag de seamă că ținea de o atitudine meditativă, un soi de zen, acum cartografia are mai mult de a face cu meseria. De preferat, îmbinată cu pasiunea. Aceasta este și concepția lui Jozsef Kuszalik care a afirmat că îi face plăcere să fie cartograf, întrucât reprezintă fenomene și date din realitate, putându-le astfel împărtăși și celorlalți.

Concluzionez teoria (și practica) potrivit căreia cartografii sunt precum niște muncitori în fabrică, deoarece însăși cartografia este o fabrică…de imagini. Închei discuția (mă rog, monologul) cu mențiunea că eu cred că, așa cum nu oricine poate face orice, este nevoie de „acel ceva”, căruia nu știu să-i spun pe nume, pentru a fi cartograf. L-aș numi…orizont.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s